amăgéu, amăgéi, s.m. (înv.) impostor, șarlatan
amăgéŭ m. (gr. magéys, frămîntător de pastă, contaminat de mageytis, fărmăcător [!] și de rom. amăgesc). L. V. Amăgitor, înșelător. Adj. m. Om amăgeŭ.