ALUVIONÁRE s. f. 1. Formare de aluviuni. 2. Mod de concentrare a minereurilor și a cărbunilor prin depunerea materialelor granulare aduse de un curent de apă într-un jgheab orizontal, în ordinea greutății lor specifice. [Pr.: -vi-o-] – După fr. alluvionnement.
ALUVIONÁRE f. 1) Proces care constă în depunere de aluviuni. 2) Metodă de concentrare a minereurilor și a cărbunelui cu ajutorul unui curent de apă, fiecare material depunându-se conform greutății sale specifice. /fr. alluvionnement
ALUVIONÁRE s.f. 1. Depunere de aluviuni. 2. Concentrare a minereurilor și a cărbunilor efectuată în jgheaburi cu ajutorul unui curent de apă, materialele depunându-se în ordinea greutății lor specifice. [După fr. alluvionnement].
aluvionáre s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. aluvionării; pl. aluvionări
ALUVIONÁR, -Ă, aluvionari, -e, adj. Aluvial. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. alluvionnaire.
ALUVIONÁR ~ă (~i, ~e) Care este format din aluviuni. [Sil. -vi-o-] /fr. alluvionnaire
ALUVIONÁR, -Ă adj. Aluvial. [Pron. -vi-o-. / fr. alluvionnaire].
ALUVIONÁ vb. intr a depune aluviuni. ( fr. alluvionner)
ALUVIONÁR, -Ă adj. referitor la aluviuni. ( fr. alluvionnaire)
ALUVIONÁR, -Ă, aluvionari, -e, adj. Aluvial. [Pr.: -vi-o-] – După fr. alluvionnaire.
ALUVIONÁR adj. v. aluvial.
aluvioná vb., ind. prez. 3 sg. aluvioneáză
aluvionár adj. m. (sil. -vi-o-), pl. aluvionári; f. sg. aluvionáră, pl. aluvionáre
aluvionár, -ă adj. (d. aluviune după lat. alluvio). De aluviune: teren aluvionar.