ALUNIZÁRE s. f. Acțiunea de a aluniza; aselenizare. – V. aluniza.
ALUNIZÁRE s.f. Aselenizare. [ aluniza].
ALUNIZÁRE s. v. aselenizare.
alunizáre s. f., g.-d. art. alunizării; pl. alunizări
ALUNIZÁ, alunizez, vb. I. Intranz. A aseleniza. – După fr. alunir.
A ALUNIZÁ pers. 3~eáză intranz. (despre nave cosmice) A coborî lent pe suprafața Lunii; a lua contact cu Luna; a aseleniza. /fr. alunir
ALUNIZÁ vb. I. intr. A aseleniza. [P.i. -zez. / după fr. alunir].
ALUNIZÁ vb. intr. a aseleniza. (după fr. alunir)
ALUNIZÁ vb. v. aseleniza.
alunizá vb., ind. prez. 1 sg. alunizéz, 3 sg. și pl. alunizeáză