ALUNGÍRE, alungiri, s. f. Acțiunea de a alungi și rezultatul ei; prelungire. – V. alungi.
alungíre s. f. → lungire
ALUNGÍ, alungesc, vb. IV. 1. Refl. A se mări în lungime, a se lungi, a se întinde (subțiindu-se). A se subția. 2. Tranz. A prelungi, a întinde. – După fr. allonger.
ALUNGÍ vb. 1. a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Ceva care se ~ în afară.) 2. a se subția. (Parte a unui obiect care se ~ la un capăt.)
A alungi ≠ a scurta
alungí vb. → lungi