ALTOIÁLĂ, altoieli, s. f. (Rar) Altoire. [Pr.: -to-ia-] – Altoi² + suf. -eală.
ALTOIÁLĂ, altoieli, s. f. Altoire. – Din altoi² + suf. -eală.
altoiálă s. f., g.-d. art. altoiélii; pl. altoiéli