ALOFÓN, alofone, s. n. (Fon.) Variantă pozițională a unui fonem. – Din fr. allophone.ALOFÓN s.n. (Lingv.) Variantă a aceluiași sunet sau fonem. [ engl. allophone].ALOFÓN s. n. (fon.) variantă a unui fonem, în funcție de context. ( fr. allophone)alofón s. n., pl. alofóneALOFÓN ~oáne n. livr. Variantă a aceluiași sunet sau fonem. /fr. allophone