ACROMICRÍE s. f. Stare patologică manifestată prin oprirea din creștere a capului și a membrelor, din cauza unui dereglaj hormonal al hipofizei. – Din fr. acromicrie.
ACROMICRÍE s.f. (Med.) Sindrom glandular provocat de insuficiența secreției hormonului de creștere al hipofizei, caracterizat prin dezvoltarea insuficientă a extremităților și a craniului. [Gen. -iei. / fr. acromicrie, cf. gr. akron – extremitate, mikros – mic].
ACROMICRÍE s. f. stare anormală prin insuficiența secreției hormonului de creștere al hipofizei, prin dezvoltarea insuficientă a extremităților și a craniului. ( fr. acromicrie)
acromicríe s. f. (sil. -cro-, -cri-), art. acromicría, g.-d. acromicríi, art. acromicríei