ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. Epitet dat unei persoane ursuze, morocănoase, rele. – Acri + suf. -tură.
ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. – Din acri + suf. -(i)tură.
acritúră s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. acritúrii; pl. acritúri
acritúră f., pl. ĭ. Lucru acru. Pl. Mîncărĭ [!] saŭ fructe acre.
ACRITÚRĂ ~i f. Aliment acru (fructe, murături etc.). /a acri + suf. ~tura