ACOSTÁRE, acostări, s. f. Acțiunea de a acosta și rezultatul ei. – V. acosta.
ACOSTÁRE s.f. Acțiunea de a acosta. Ciocnirea vagoanelor unui tren garat de un alt tren venind pe o linie laterală. [ acosta].
ACOSTÁRE, acostări, s. f. Acțiunea de a acosta.
acostáre s. f., g.-d. art. acostării; pl. acostări
ACOSTÁ, acostez, vb. I. 1. Intranz. A apropia o navă de o altă navă, de țărm, de chei etc. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum și a i se adresa (în mod supărător); a agăța. – Din fr. accoster.
A ACOSTÁ ~éz 1. intranz. (despre nave) A trage la țărm; a aborda. 2. tranz. (persoane, de obicei, necunoscute) A opri (în mod brutal) pentru a i se adresa. /fr. accoster
ACOSTÁ vb. I. 1. intr. (Mar.) A manevra o navă, aducând-o cu bordul de-a lungul cheiului sau în bordul altei nave; a trage la țărm; a aborda. 2. tr. (Fig.) A opri pe cineva, a se lega de cineva (mai ales pentru a-l supăra). [Cf. fr. accoster, it. accostare].
ACOSTÁ vb. I. intr. a manevra o navă, cu bordul la chei sau la o altă navă; a aborda. II. tr. (fig.) a opri pe cineva și a i se adresa. ( fr. accoster)
ACOSTÁ, acostez, vb. I. 1. Intranz. (Despre nave) A se apropia și a se lipi de o altă navă, de țărm, de chei sau de alt corp solid de la mal sau din largul apei. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum și a i se adresa în mod supărător. – Fr. accoster.
ACOSTÁ vb. 1. a aborda, (înv.) a țărmui, a țărmuri. (Nava ~ la Constanța.) 2. (fig.) a agăța, (arg.) a pescui. (O ~ în plină stradă.)
acostá vb., ind. prez. 1 sg. acostéz, 3 sg. și pl. acosteáză