ACOMPANIAMÉNT, acompaniamente, s. n. 1. Însoțire a unei melodii cu altă melodie potrivită. 2. Parte muzicală, instrumentală sau ochestrală, care însoțește și susține un solist sau un ansamblu coral. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. accompagnement.
ACOMPANIAMÉNT s.n. Însoțire cu vocea sau cu un instrument a melodiei principale dintr-o piesă muzicală; acord care însoțește sau susține melodia principală a unui cântec. [Cf. fr. accompagnement, it. accompagnamento].
ACOMPANIAMÉNT s. n. parte accesorie destinată a susține melodia principală a unui cântec sau instrument. ( fr. accompagnement, it. accompagnamento)
ACOMPANIAMÉNT, acompaniamente, s. n. Însoțirea unei melodii cântate din gură sau dintr-un instrument cu altă melodie, în armonie cu cea dintâi, cântată din gură, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. [Pr.: -ni-a-] – După fr. accompagnement.
ACOMPANIAMÉNT s. (MUZ.) (pop.) hang, ison. (~ul unei melodii.)
acompaniamént s. n. (sil. -ni-a-), pl. acompaniaménte
acompaniamént n., pl. e (fr. accompagnement). Însoțire (în plimbare). Muz. Însoțire (cu vocea saŭ cu un instrument).
ACOMPANIAMÉNT ~e n. Însoțire instrumentală sau vocală a melodiei principale. /fr. accompagnement