ACHIZIȚIONÁRE, achiziționări, s. f. Acțiunea de a achiziționa și rezultatul ei; achiziție (1). [Pr.: -ți-o] – V. achiziționa.
ACHIZIȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a achiziționa; achiziție (1) [în DN]. [ achiziționa].
ACHIZIȚIONÁRE, achiziționări, s. f. Acțiunea de a achiziționa; achiziție (1). [Pr.: -ți-o-].
ACHIZIȚIONÁRE s. v. cumpărare
achiziționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. achiziționării; pl. achiziționări
ACHIZIȚIONÁ, achiziționez, vb. I. Tranz. A procura produse (agroalimentare) sau materiale. A procura obiecte rare. [Pr.: -ți-o-] – Achiziție + suf. -ona.
A ACHIZIȚIONÁ ~éz tranz. (produse, obiective rare etc.) A obține prin achiziție. [Sil. -ți-o-] /achiziție + suf. ~ona
ACHIZIȚIONÁ vb. I. tr. 1. A procura, a cumpăra obiecte (rare); 2. A obține, a procura produse pe cale de achiziții (2) [în DN]. [Pron. -ți-o-. / achiziție + -ona].
ACHIZIȚIONÁ vb. tr. a procura, a cumpăra prin achiziție. ( achiziție + -ona)
ACHIZIȚIONÁ, achiziționez, vb. I. Tranz. A procura produse (agraro-alimentare) sau materiale. A procura obiecte rare. [Pr.: -ți-o-] – Din achiziție.
ACHIZIȚIONÁ vb. 1. v. cumpăra. 2. v. procura.
achiziționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. achiziționéz, 2 pl. achiziționézi, 3 sg. și pl. achiziționeáză