ACHITÁRE, achitări, s. f. Acțiunea de a (se) achita și rezultatul ei. – V. achita.
ACHITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) achita și rezultatul ei. [ achita].
ACHITÁRE, achitări, s. f. Acțiunea de a (se) achita.
ACHITÁRE s. 1. lichidare, onorare, plată, plătire, (înv.) răspundere. (~ unei datorii.) 2. depunere, plată, vărsare. (~ ratei în termen.)
ACHITÁRE s. v. asasinare, omorâre, suprimare, ucidere.
achitáre s. f., g.-d. art. achitării; pl. architări
achitáre f. Acțiunea de a achita.
ACHITÁ, achít, vb. I. 1. Tranz. A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată. 2. Tranz. și refl. A(-și) plăti, a(-si) îndeplini o obligație materială sau morală. ◊ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfârșit o obligație. 3. Tranz. (Arg.) A omorî, a ucide. – Din fr. acquitter.
A ACHITÁ achít tranz. 1) (mărfuri, pierderi, datorii etc.) A compensa în bani sau în natură; a plăti. 2) (persoane) A declara ca fiind nevinovat (printr-o decizie judiciară). 3) fam. A lipsi de viață (premeditat sau întâmplător); a ucide; a omorâ. /fr. acquitter
A SE ACHITA A ACHIPUÍ achípui tranz. pop. (persoane, obiecte) A atinge ușor cu degetele (pentru a se convinge că există); a pipăi. /Orig. nec.
A SE ACHITÁ mă achít intranz. A se elibera (de o obligație materială sau morală). ~ de o datorie. /fr. aquitter
ACHITÁ vb. I. 1. tr. (Rar) A declara liber (de o datorie, de o sarcină); a declara nevinovat pe cineva, a scoate din culpă. 2. tr., refl. A(-și) plăti, a(-și) lichida o datorie. ◊ refl. A se achita de ceva = a înfăptui, a îndeplini (ceva). 3. tr. (Fam.) A ucide, a omorî. [ fr. acquitter].
ACHITÁ vb. I. tr. 1. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă. 2. (fam.) a ucide. II. tr., refl. a(-și) plăti o datorie. a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva). ( fr. acquitter)
ACHITÁ, achít, vb. I. 1. Tranz. A declara nevinovat pe cineva printr-o hotărâre judecătorească. 2. Tranz. și refl. A(-și) plăti, a(-si) lichida o obligație materială sau morală. ♢ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfârșit o sarcină. 3. Tranz. (Fam.) A omorî, a ucide. – Fr. acquitter.
ACHITÁ vb. 1. (JUR.) (înv.) a s*****i. (Judecătorul l-a ~ pe inculpat.) 2. a lichida, a onora, a plăti, (înv. și pop.) a număra, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a răfui, a răspunde, (grecism înv.) a exoflisi. (Și-a ~ datoria.) 3. a depune, a plăti, a vărsa. (A ~ în termen rata.) 4. a scăpa. (S-a ~ de o mare obligație.)
ACHITÁ vb. v. asasina, omorî, suprima, ucide.
A achita ≠ a acuza, a condamna, a învinovăți, a osândi
achitá (achitát, achitát), vb. 1. A plăti 2. A absolvi în justiție 3. (Arg.) A omorî, a ucide. Fr. acquitter. Din fr. acquit provine rom. achiu „prima bilă de la biliard” și alteori „tac de biliard”; al doilea sens se explică prin rus. kij, de aceeași proveniență (Bogrea, Dacor. II, 653). Cf. it. acchittare și acchitto, ca termeni de biliard.
achitá vb., ind. prez. 1 sg. achít, 3 sg. și pl. achítă
ach’it, a -‚a, v. Tr. (fr. acquiter, d. quitte, achitat). Platesc [!], răfuĭesc: a achita o datorie. Constat plata: a achita un bilet, o factură. Fig. Liberez de supt acuzațiune: a achita un acuzat. V. Refl. Mă liberez de datoriĭ materiale saŭ morale. Împlinesc o însărcinare: s’ a achitat bine.