ACEFALÍE s. f. 1. (Zool.) Absență a capului, specifică unor animale inferioare. 2. (Med.) Monstruozitate congenitală (incompatibilă cu viața), care constă în lipsa capului la făt. – Din fr. acéphalie.
ACEFALÍE f. 1) zool. Absență a capului, specifică unor animale inferioare. 2) med. Monstruozitate congenitală care constă în lipsa capului la făt. /fr. acéphalie
ACEFALÍE s.f. 1. Lipsa capului la unele animale inferioare. 2. Monstruozitate congenitală constând în lipsa capului la făt. [Gen. -iei. / fr. acéphalie].
ACEFALÍE s. f. 1. lipsă a capului la unele animale inferioare. 2. monstruozitate, lipsa capului sau nedezvoltarea regiunii cefalice. ( fr. acéphalie)
acefalíe s. f., art. acefalía, g.-d. art. acefalíei; pl. acefalíi
acefalíe f. (d. acefal). Lipsa capuluĭ.