ACCIDENTÁL, -Ă, accidentali, -e, adj. Întâmplător; incidental. Secundar, neesențial. – Din fr. accidentel.
ACCIDENTÁL, -Ă adj. Întâmplător; (p. ext.) neesențial. [Cf. fr. accidentel, engl. accidental].
ACCIDENTÁL, -Ă adj. 1. întâmplător, fortuit. 2. secundar, neesențial. ( fr. accidentel)
ACCIDENTÁL, -Ă, accidentali, -e, adj. Întâmplător; p. ext. secundar, neesențial. – După fr. accidentel.
ACCIDENTÁL adj. 1. v. întâmplător. 2. neesențial, secundar. (Un aspect ~ al problemei.)
accidentál adj. m., pl. accidentáli; f. sg. accidentálă, pl. accidentále
accidentál, -ă adj. (d. accident; fr. accidentel). Întîmplător, neprevăzut: întîlnire accidentală. Adv. Din întîmplare.
ACCIDENTÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care este întâmplător; neprevăzut; cazual. 2) Care este neesențial, secundar. /fr. accidentel