ACCELERÁȚIE, accelerații, s. f. Creștere a vitezei unui corp mobil în raport cu unitatea de timp. Accelerație gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă. [Var.: accelerațiúne s. f.] – Din fr. accélération, lat. acceleratio, -onis.
ACCELERÁȚIE s.f. Creștere a vitezei unui corp în mișcare într-o unitate de timp. ◊ Accelerația gravitației = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă în vid. [Gen. -iei, var. accelerațiune s.f. / cf. fr. accélération, it. accelerazione, lat. acceleratio].
ACCELERÁȚIE s. f. creștere a vitezei unui corp în mișcare în unitatea de timp. ~ gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă. ( fr. accélération, lat. acceleratio)
ACCELERÁȚIE, accelerații, s. f. Variație a vitezei unui corp, în raport cu unitatea de timp. – Fr. accélération (lat. lit. acceleratio, -onis).
acceleráție s. f. (sil. -ți-e), art. acceleráția (sil. -ți-a), g.-d. art. acceleráției; pl. acceleráții, art. acceleráțiile (sil. -ți-i-)
ACCELERÁȚIE ~i f. Variație a vitezei unui corp într-o unitate de timp. [G.-D. accelerației; Sil. -ți-e] /fr. accélération, lat. acceleratio, ~onis
accelerațiúne f. (lat. accelerátio, -ónis). Acțiunea de a accelera, ĭuțire, grăbire. – Și -áție, dar maĭ des -áre.