ACCELERÁRE, accelerări, s. f. Acțiunea de a accelera și rezultatul ei; iuțire, grăbire, urgentare, zorire. – V. accelera.
ACCELERÁRE s.f. Acțiunea de a accelera; iuțire. (Cinem.) Trucaj prin care, în timpul proiecției, mișcările se efectuează cu o viteză mai mare decât cea normală. [ accelera].
ACCELERÁRE, accelerări, s. f. Acțiunea de a accelera; iuțire, grăbire.
ACCELERÁRE s. grăbire, iuțire, urgentare, zorire. (~ expedierii unei mărfi.)
Accelerare ≠ încetinire
acceleráre s. f., g.-d. art. accelerării; pl. accelerări
ACCELERÁ, accelerez, vb. I. Tranz. 1. A iuți, a grăbi o mișcare, o acțiune; a urgenta, a zori. 2. A mări viteza. – Din fr. accélérer, lat. accelerare.
A ACCELERÁ ~éz tranz. (acțiuni, procese tehnice) A face să se desfășoare într-un ritm mai rapid (uneori nejustificat); a pripi; a grăbi; a zori; a precipita. /fr. accélérer, lat. accelerare
ACCELERÁ vb. I. tr. A imprima o accelerație, a iuți, a grăbi din ce în ce mai mult. [Pron. ac-ce-. / fr. accélérer, cf. it. accelerare, lat. accelerare].
ACCELERÁ vb. I. tr. a imprima o accelerație, a iuți, a grăbi din ce în ce mai mult. II. refl. a deveni mai rapid. ( fr. accélérer, lat. accelerare)
ACCELERÁ, accelerez, vb. I. Tranz. A iuți, a grăbi o mișcare, o acțiune. – Fr. accélérer (lat. lit. accelerare).
ACCELERÁ vb. a grăbi, a iuți, a urgenta, a zori, (astăzi rar) a pripi. (~ încheierea unei acțiuni.)
A accelera ≠ a încetini
accelerá vb., ind. prez. 1 sg. acceleréz, 2 sg. accelerézi, 3 sg. și pl. accelereáză
accelerațiúne f. (lat. accelerátio, -ónis). Acțiunea de a accelera, ĭuțire, grăbire. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
acceleréz v. tr. (lat. accélero, -ráre, d. celer, iute, răpede; fr. accélérer). Grăbesc, ĭuțesc: a accelera mersu, lucrările.