ACARÉT, acareturi, s. n. 1. Construcție auxiliară care ține de o gospodărie. 2. (La pl.) Unelte de gospodărie, mai ales agricole. – Din tc. akaret.
ACARÉT, acareturi, s. n. Construcție secundară care ține de o clădire. Clădire mare (împreună cu construcțiile care țin de ea); (la pl.) unelte de gospodărie, mai ales agricole. – Tc. akarat.
ACARÉT s. (mai ales la pl.) v. dependință.
acarét (acaréturi), s. n. 1. Accesorii, bunuri gospodărești. – 2. Unelte (mai ales agricole). Tc. akarat, pl. de la akar „bunuri gospodărești” (Șeineanu, II, 7; Lokotsch 43).
acarét s. n., pl. acaréturi
acarét și ecarét n., pl. e și urĭ (turc. ‘ akaret, ‘ akarat, imobile, care e pl. arabic d. ‘ akar, imobil, bina). Imobil, bina, construncțiune [!]. Anexă (hei) la casa uneĭ moșiĭ, ca: hambare, șoproane ș. a. V. holeab.
ACARÉT ~uri n. Construcție auxiliară care ține de o clădire, de o gospodărie individuală. /turc. acaret