ABZÍCE vb. III. tr. (Rar) A nu admite, a refuza, a dezaproba. [ lat. abdicere].
abzíce vb. tr. a nu admite, a refuza, a dezaproba. (după germ. absagen)
abzíce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abzíc