ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelșugat. – Din fr. abondant, lat. abundans, -ntis.
abundént, -ă adj. care abundă; profuz. (după fr. abondant, lat. abundant)
ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care e în număr sau în cantitate mare; bogat, îmbelșugat. – Fr. abondant (lat. lit. abundans, -ntis).
ABUNDÉNT adj. 1. v. bogat. 2. bogat, copios, îmbelșugat, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prânz ~.)
abundént adj. m., pl. abundénți; f. sg. abundéntă, pl. abundénte
ABUNDÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre bunuri) Care este în cantitate mare; care abundă; bogat; îmbelșugat. /fr. abondant, lat. abundans, ~ntis