ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc. – Din fr. abstinent, lat. abstinens, -ntis.
ABSTINÉNT, -Ă s.m. și f. Om cumpătat, sobru la mâncare și mai ales la băutură; cel care se abține de la anumite plăceri, excese (mai ales s*****e). [Cf. fr. abstinent, lat. abstinens].
abstinént, -ă adj., s.m. f. (cel) care practică abstinența. ( fr. abstinent, lat. abstinens)
ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune anumite restricții. – Fr. abstinent (lat. lit. abstinens, -ntis).
abstinént s. m., pl. abstinénți
abstinént, -ă adj. (lat. ábstinens, -éntis. Care se abține de la ceva.
ABSTINÉNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care se abține de la excese; care este cumpătat la mâncare, băutură și alte necesități. Om ~. [Sil. ab-sti-] /fr. abstinent, lat. abstinens, ~ntis