ABSTENȚIÚNE, abstențiuni, s. f. (Rar) Abstinență. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. abstention.
ABSTENȚIÚNE s.f. (Rar) Abstinență; abținere. [ fr. abstention].
abstențiúne s. f. abstinență. ( fr. abstention, lat. abstentio)
ABSTENȚIÚNE, abstențiuni, s. f. (Rar) Abstinență. [Pr.: -ți-u-] – După fr. abstention.
ABSTENȚIÚNE s. v. abstinență.
abstențiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. abstențiúnii; pl. abstențiúni
abstențiúne f. (lat. absténtio, -ónis. V. detențiune). Abținere.