ABRUTIZÁRE, abrutizări, s. f. Acțiunea de a (se) abrutiza. – V. abrutiza.
ABRUTIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) abrutiza și rezultatul ei; îndobitocire. [ abrutiza].
ABRUTIZÁRE, abrutizări, s. f. Acțiunea de a (se) abrutiza; îndobitocire.
ABRUTIZÁRE s. animalizare, dezumanizare, îndobitocire.
Abrutizare ≠ înnobilare
abrutizáre s. f. (sil. -bru-), g.-d. art. abrutizării; pl. abrutizări
ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută; a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza. – După fr. abrutir.
A ABRUTIZÁ ~éz tranz. A face să se abrutizeze. /fr. abrutir
A SE ABRUTIZÁ mă ~éz intranz. A se transforma în brută; a-și pierde însușirile umane și morale. [Sil. a-bru-] /fr. abrutir
ABRUTIZÁ vb. I. tr., refl. A-și pierde sau a face să-și piardă însușirile umane, devenind asemănător unui animal; a (se) îndobitoci. [ fr. abrutir].
abrutizá vb. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde însușirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza. (după fr. abrutir)
ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută. – După fr. abrutir.
ABRUTIZÁ vb. a (se) animaliza, a (se) dezumaniza, a se îndobitoci. (Băutura l-a ~.)
A (se) abrutiza ≠ a (se) civiliza, a (se) înnobila
abrutizá vb. (sil. -bru-), ind. prez. 1 sg. abrutizéz; 2 sg. abrutizézi, 3 sg. și pl. abrutizeáză
abrutizéz v. tr. (fr. abrutir, d. brute, vită, bestie, cu term. după alte verbe în -izez). Îndobitocesc: beția l-a abrutizat.