ABROGÁRE, abrogări, s. f. Acțiunea de a abroga. – V. abroga.
ABROGÁRE s.f. Acțiunea de a abroga; abrogație. [ abroga].
ABROGÁRE, abrogări, s. f. Acțiunea de a abroga.
abrogáre (a-bro-) s. f., g.-d. art. abrogắrii; p. abrogắri
ABROGÁRE s. (JUR.) abrogație, anulare, desființare, infirmare, invalidare, suprimare. (~ unui act normativ.)
Abrogare ≠ validare
abrogáre s. f. (sil. mf. ab-), g.-d. art. abrogării; pl. abrogări
ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziție oficială. – Din lat. abrogare, fr. abroger.
A ABROGÁ abróg tranz. (legi, ordine, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a anula; a contramanda; a revoca. [Sil. ab-ro-ga] /lat. abrogare
ABROGÁ vb. I. tr. A anula, a suprima, a aboli (o lege, un regulament etc.). [ lat. abrogare].
abrogá vb. tr. a scoate din vigoare un act normativ. ( lat. abrogare, fr. abroger)
ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială. – Fr. abroger (lat. lit. abrogare).
abrogá (a~) (a-bro-) vb., ind. prez. 3 abrógă
ABROGÁ vb. (JUR.) a anula, a desființa, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege.)
A abroga ≠ a valida
abrogá vb. (sil. a-bro-; mf. ab-), ind. prez. 1 sg. abróg, 3 sg. și pl. abrógă, 2 sg. abrógi; conj. prez. 3 sg. și pl. abróge
abróg, a -á v. tr. (lat. áb-rogo, -rogáre. Abrogă, abrogăm, să abroge. V. rog, á-, de-, inter- și pro-rog). Desființez, vorbind de legi, decrete ș. a.