ABRAZIÚNE, abraziuni, s. f. 1. Proces de eroziune a țărmurilor din cauza valurilor mării. 2. Roadere a unui corp ca urmare a frecării lui de alt corp abraziv sau mai dur; abrazare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. abrasion.
ABRAZIÚNE s.f. 1. Proces de eroziune a țărmului de către valurile mării sau ale lacurilor. 2. Roadere a unui corp rezultată din frecarea lui cu altul mai dur; abrazare. [ fr. abrasion].
abraziúne s. f. 1. roadere a scoarței terestre datorită vântului sau curenților apei. 2. roadere a unui material prin frecare cu un abraziv. ( fr. abrasion, lat. abrasio)
ABRAZIÚNE, abraziuni, s. f. 1. Roadere a țărmurilor de către valurile mării. 2. Roadere a unui corp prin frecarea lui de alt corp mai dur. [Pr.: -zi-u-] – Fr. abrasion.
ABRAZIÚNE s. (TEHN.) abrazare, atrițiune. (~ unui material.)
abraziúne s. f. (sil. -bra-zi-u-), g.-d. art. abraziúnii; pl. abraziúni
abraziúne, f. (lat. abrásio, -ónis, d. ab-rádere a rade). Med. Radere, răzuĭală.
ABRAZIÚNE ~i f. 1) Proces de eroziune a țărmului prin acțiunea valurilor. 2) Roadere a unui corp prin frecarea cu altul mai dur. [Sil. a-bra-zi-u-ne] /fr. abrasion