ABNEGÁ, abnég, vb. I. (Rar) Tranz. A tăgădui, a nega, a renunța la cineva sau ceva. – Din lat. abnegare.
ABNEGÁ, abnég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a se lepăda de cineva sau de ceva. – Din lat. abnegare.
ABNEGÁ vb. I. tr. A tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. [ lat. abnegare].
abnegá vb. tr. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. ( lat. abnegare)
abnegá vb., ind. prez. 1 sg. abnég, 3 sg. și pl. abneágă
A ABNEGÁ abnég intranz. A se consacra în întregime; a se dedica; a se devota. /Din abnegație