ÁBLAUT, ablauturi, s. n. (Lingv.) Apofonie. – Din germ. Ablaut.
ÁBLAUT s.n. Termen folosit de germaniști pentru alternanța vocalică; apofonie. [ germ. Ablaut].
áblaut s. n. apofonie. ( germ. Ablaut)
áblaut (a-blaut / ab-laut) s. n., áblauturi
ÁBLAUT s. (FON.) apofonie. (~ul reprezintă alternanța între vocalele din tema unui cuvânt.)
áblaut s. n. (sil. -laut), pl. áblauturi