ABJUDECÁRE, abjudecări, s. f. Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei. – V. abjudeca.
ABJUDECÁRE s.f. Acțiunea de a abjudeca. Suspendare, anulare (a unui drept, a unui titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. [ abjudeca].
abjudecáre s. f. → judecare
ABJUDECÁ, abjúdec, vb. I. Tranz. A anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească. – Din lat. abjudecare.
A ABJUDECÁ abjúdec tranz. (titluri, drepturi) A anula printr-o decizie judiciară. /lat. abjudicare
ABJUDECÁ vb. I. tr. A suspenda, a anula (un drept, un titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. [ lat. abiudicare].
abjudecá vb. tr. (jur.) a suspenda printr-o sentință judecătorească. ( lat. abiudicare)
abjudecá vb., ind. prez. 1 sg. abjúdec, 3 sg. și pl. abjúdecă