ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. Care comite fapte reprobabile; ticălos. Care inspiră repulsie, dispreț; josnic, netrebnic, mizerabil. Comportament abject. – Din fr. abject, lat. abjectus.
ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. Care inspiră repulsie, dispreț; josnic, netrebnic, mizerabil. – Din fr. abject, lat. abjectus.
ABJECT, -Ă adj. Respingător; josnic; ticălos netrebnic. [ fr. abject, cf. lat. abiectus].
abjéct, -ă adj. care inspiră dezgust, repulsie, dispreț; abominabil. ( fr. abject, lat. abiectus)
ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. Care inspiră repulsie, demn de dispreț; josnic. – Fr. abject (lat. lit. abjectus).
ABJÉCT adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos. 3. adj. v. dezgustător.
Abject ≠ onorabil, respectabil, stimabil, venerabil
abjéct adj. m., pl. abjécți; f. sg. abjéctă, pl. abjécte
abjéct adj. (fr. abject, d. lat. abjectus, aruncat. V. obĭect). Demn de dispreț, ordinar, ticălos: ființe, ocupațiunĭ, sentimente-abjecte. Adv. În mod. abject.
ABJÉCT ~tă (~ți, ~te) Care este vrednic de dispreț; josnic; ticălos; mârșav; mizerabil; netrebnic. /lat. abjectus, fr. abject