ABISÁL, -Ă, abisali, -e, adj. 1. De abis. Care se află sau care trăiește la mari adâncimi în mări sau în oceane. Regiune abisală. Animal abisal. 2. Care se referă la subconștient, al subconștientului. – Din fr. abyssal.
ABISÁL, -Ă adj. 1. De abis. ◊ Zonă abisală (și s.n.) = regiune de fund a mărilor și a oceanelor, cu adâncimi mai mari de 2000 de metri; animal abisal = animal adaptat vieții în condițiile speciale ale acestei zone. 2. Care se referă la subconștient, al subconștientului. [Cf. fr. abyssal].
abisál, -ă adj. 1. referitor la abis. ◊ regiune ~ă = zonă de mare adâncime a fundului mărilor și oceanelor. 2. referitor la subconștient. ( fr. abyssal)
ABISÁL, -Ă, abisali, -e, adj. (Livresc) De abis. ◊ Regiune abisală = regiune a fundului mării având adâncimea peste 1000 de metri. Fr. abyssal.
abisál adj. m., pl. abisáli; f. sg. abisálă, pl. abisále
abisál, -ă adj. (d. abis, fr. abyssal). De abis, din abis: fauna abisală. Ca de abis, foarte adînc: adîncimile abisale ale oceanelor. V. prăpăstios.
ABISÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de abis; caracteristic abisului. ◊ Zonă (sau regiune) ~ă cea mai adâncă zonă (sau regiune) din mări și oceane. 2) Care ține de subconștient; care se referă la subconștient. /fr. abyssal
FOSĂ ABISÁLĂ s. (GEOGR.) depresiune oceanică, groapă abisală.
ABISÁL, -Ă (‹ fr., germ.) adj. 1. Care se află la mari adîncimi în mări și oceane (ex. zonă a.); care trăiește la adîncimi în mări și oceane (ex. animal a.). Depozite a. = sedimente eupelagice alcătuite din suspensii foarte fine de natură terigenă, din resturi organice, din cenușă vulcanică și praf cosmic care formează pe fundul Oceanului Planetar mîluri calcaroase cu globigerine, mîluri silicoase cu radiolari și diatomee, și argile roșii abisale. Rocă a. = rocă intrusivă plutonică, consolidată la mari adîncimi ale scoarței terestre din corpuri batolitice, lacolitice etc. Groapă sau fosă a. = formă majoră a reliefului fundului oceanelor, cu aspect de groapă sau șanț, avînd adîncimi ce depășesc 6.000 m, axată pe o ruptură a scoarței terestre. Regiune a. = zonă de mare adîncime a fundului mărilor și oceanelor (76/100 din Oceanul Planetar), situată sub taluzul continental, ce cuprinde platourile și gropile a. 2. Psihologie a. = termen folosit adesea pentru desemnarea curentelor psihanalizei: doctrina lui Sigmund Freud; „psihologia individuală” a lui Alfred Adler; „psihologia analitică” a lui C.G. Jung ș.a. P.a. își propune să studieze straturile cele mai profunde și mai vechi ale personalității, zone ce nu sînt direct accesibile conștiinței. 3. Categorii abisale = categorii ale inconștientului care, în concepția lui L. Blaga, determină stilistic toate creațiile culturale ale umanității.