ABIOGÉN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viață; (despre procese) care are loc, care se petrece fără participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogène.
ABIOGÉN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viață; (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o] – Din fr. abiogène.
abiogén, -ă adj. în absența materiei vii. (din fr. abiogène)
abiogén (-bi-o-) adj. m., pl. abiogéni; f. abiogénă, pl. abiogéne
abiogén adj. m., pl. abiogéni; f. sg. abiogénă, pl. abiogéne
ABIOGÉN ~ă (~i, ~e) Care nu este de origine organică. /fr. abiogéne