ABHORÁ, abhorez, vb. I. Tranz. (Rar) A avea ură, dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva. – Din fr. abhorrer, lat. abhorrere.
ABHORÁ vb. I. tr. (Rar) A avea dezgust, aversiune, ură față de ceva sau față de cineva. [ fr. abhorrer, cf. lat. abhorrere].
abhorá vb. tr. a avea oroare, aversiune; a urî, a detesta. ( fr. abhorrer, lat. abhorrere)
abhorá vb. ind. prez. 1 sg. abhór, 3 sg. și pl. abhoreáză