ABDOMÉN, abdomene, s.n. 1. Parte a corpului, între torace și centura pelviană, în care se găsesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii și intestinele; pântece, burtă, foale. 2. (Biol.) Partea posterioară a corpului la artropode. – Din fr., lat. abdomen.
ABDOMÉN, abdomene, s. n. 1. Parte a corpului, între torace și bazin, în care se găsesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii și intestinele; pântece, burtă, foale. 2. (Biol.) Partea posterioară a corpului la artropode. – Din fr., lat. abdomen.
ABDOMÉN s.n. 1. Parte a corpului cuprinsă între torace și bazin; pântece, burtă. 2. Ultimul segment al corpului artropodelor. [ fr., lat. abdomen].
abdomén s. n. 1. cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin. 2. ultimul segment al corpului la insecte. ( fr., lat. abdomen)
ABDOMÉN, abdomene, s. n. Parte a corpului, între torace și bazin; pântece, burtă. – Fr. abdomen (lat. lit. abdomen).
ABDOMÉN s. (ANAT.) burtă, pântece, (înv. și pop.) mațe (pl.), (pop.) inimă, (reg.) bandor, bârdan, burduh, dobă, foale, rânză, vintre, (prin Mold.) buft, (fam.) burduhan.
abdomén s. n., pl. abdoméne
abdomén n., pl. e (fr. abdomen, d. lat. abdómen, abdóminis. Cp. cu specimen). Anat. Pîntece.
ABDOMÉN ~e n. (la om și la animale) Parte a corpului cuprinsă între torace și bazin, în care se află stomacul, intestinele și alte organe; burtă; pântece. /lat., fr. abdomen