ABÁCA s.f. Cânepă de Manilla. [ fr., sp. abaca cuv. filipinez].
abáca s. f. cânepă de Manilla. ( sp. abaca)
ABÁCĂ, abace, s.f. (Arhit.) Partea superioară a capitelului unei coloane care face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus.
ABÁCĂ, abace, s. f. (Arhit.) Placă subțire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus.
ABÁCĂ ~ce f. arhit. Placă de piatră așezată de partea superioară a capitelului unei coloane, care susține arhitrava. /fr. abaque
ABÁCĂ s.f. Partea superioară a capitelului unei coloane, care susține arhitrava. [Pl. -ce. / fr. abaque, cf. lat. abacus].
abácă s. f. partea superioară a capitelului unei coloane. ( fr. abaque, lat. abacus)
ABÁCĂ, abace, s. f. 1. Placă de piatră așezată deasupra capitelului unei coloane. 2. Tabelă sau diagramă folosită în calculele inginerești. – Fr. abaque (lat. lit. abacus).
ABÁCĂ s. v. nomogramă.
abácă (arhit.) s. f., g.-d. art. abácei; pl. abáce
ABACÁ (cuv. sp. abacá) s. f. Plantă textilă din grupa bananierilor, răspândită în zonele tropicale, cu frunze mari, din pețiolul cărora se extrag fibre textile foarte rezistente, folosite la fabricarea frânghiilor și a parâmelor de navigație (Musa textilifera); cânepă de Manila.