De-aş fi, iubito, gingaşa floare
Ce creşte-n vale, lângă pârău,
Aş da şi roua şi mândrul soare
Pe-o rază dulce din ochiul tău.
De-aş fi, iubito, pasărea mică
Ce printre frunze saltă uşor,
Pe-a tale braţe stând fără frică,
N-aş vrea în lume ca să mai zbor.
De-aş fi, iubito, vântul de seară,
Eu nici o floare n-aş îngâna,
Ci cât e noaptea de primăvară
Pe sânu-ţi fraged m-aş legăna.
De-aş fi, iubito, îngerul care
Te-adoarme noaptea cu glasul său,
Ţi-aş fura tainic o sărutare
Şi-n cer te-aş duce pe sânul meu.
Romanţă
